20 mai 2011

Dirijor: DUMITRU GOIA
Solistă: CRISTINA ANGHELESCU, vioară

În program:

Lucrări de PIOTR ILICI CEAIKOVSKI:

– Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 35
Allegro moderato
Canzonetta: Andante
Finale: Allegro vivacissimo

– Pauză –

Simfonia a VI-a, în si minor, op. 74 – Patetica
Adagio; Allegro non troppo; Adagio; Andante; come prima
Allegro con grazia
Allegro molto vivace
Adagio lamentoso; Andante; Adagio poco meno che prima; Andante


DUMITRU GOIA. S-a născut la data de 5 aprilie 1942, în comuna Sângereii Vechi, judeţul Bălţi din Republica Moldova. Şi-a făcut studiile muzicale la Liceul Ştefan Neaga din Chişinău şi apoi la Conservatorul din Leningrad (astăzi: Sankt Petersburg), absolvind facultăţile de compoziţie şi dirijat orchestră; ulterior, în anii 1978-1979, a urmat şi cursuri de măiestrie în arta conducerii orchestrei la Hochschule für Musik und Darstellendekunst din Viena (Austria), sub îndrumarea profesorului Karl Östereicher. A susţinut o bogată activitate la pupitrul central al instituţiilor muzicale din Chişinău Opera Naţională, Filarmonica, Orchestra de Cameră dar şi în turnee prin toată fosta U.R.S.S. sau în alte ţări precum Bulgaria, Germania, Austria, Spania, S.U.A. şi, fireşte, la noi în ţară. De aproape un deceniu, maestrul Dumitru Goia a primit cetăţenia română, actualmente fiind angajat ca profesor de dirijat şi de orchestră la Universitatea de Muzică din Bucureşti.

CRISTINA ANGHELESCU. În anul 1984 a absolvit cursurile Universităţii de Muzică din Bucureşti, unde a studiat vioara cu reputatul pedagog Ştefan Gheorghiu la rândul său, discipol al celebrului violonist David Oistrah. A cucerit laurii mai multor concursuri internaţionale: Jean Sibelius, la Helsinki Finlanda (1990), Alberto Curci, la Napoli Italia (1983), Dr. Luis Sigal, la Viña del Mar Chile (1985), Concursul de la Adria Italia (1991) dar şi premii IV sau V la alte importante concursuri internaţionale precum: P. I. Ceaikovski, la Moscova (1986), Jacquues Thibaud, la Paris (1981) şi Tibor Varga, la Sion Elveţia (1983). A realizat şi continuă o carieră interpretativă prestigioasă, atât la nivel naţional cât şi internaţional, fiind invitată să concerteze în repetate rânduri pe scene de concert din Londra, Berlin, Dresda, Tampere, Moscova, Madrid, Praga, Bratislava, Caracas, precum şi în alte centre muzicale din Europa şi S.U.A. Alături de concerte şi recitaluri, activitatea sa interpretativă cuprinde şi înregistrări pentru radio şi televiziune, pe discuri Electrecord sau, mai recent, pe C.D. (cu concertele de Ceaikovski, Vivaldi, Mendelssohn-Bartholdy). Actualmente, violonista Cristina Anghelescu este angajată ca solist concertist permanent al Orchestrei Naţionale Radio.

PIOTR ILICI CEAIKOVSKI (1840-1893). Compozitor rus, situat în rândul marilor creatori romantici din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Ceaikovski este singurul autor care acoperă, cu remarcabilă eficienţă şi autoritate, o amplă paletă de specii muzicale a fost în egală măsură autor de opere şi balete, simfonii şi poeme simfonice, de concerte instrumentale, de suite şi serenade pentru orchestră, de lucrări vocale şi instrumentale de cameră. Dincolo de aspectele care ţin de lumea romantismului sau de specificul muzicii ruseşti, paginile muzicale ceaikovskiene respiră, în general, un univers expresiv dramatic, cu accente patetice, uneori chiar tragice, dar de cele mai multe ori finalul discursului muzical ceaikovskian caută să insufle optimismul şi încrederea în şansele de împlinire fericită a căutărilor şi zbaterilor omului. O astfel de lucrare este şi Concertul pentru vioară şi orchestră, lucrare compusă în anul 1878. Prin proporţiile, frumuseţea şi bogăţia expresivă a muzicii sale se înscrie în şirul marilor lucrări concertante dedicate acestui instrument, alături de cele ale lui Beethoven şi Brahms. Este alcătuit din cele trei mişcări caracteristice ale acestei specii muzicale. Prima parte constituie un tablou sonor grandios în sine; temele au o respiraţie melodică largă, generoasă. Şi vioara solistă, şi orchestra sunt solicitate să dea contur unei ample palete sonore, de la cântul cald, calm până la expresia pateticului specific ceaikovskian. Partea a doua se distinge printr-o melodică inspirată, plină de căldură şi expresivitate aproape vocală (nu întâmplător este intitulată Canzonetta), păstrându-se, însă, în universul poetic delicat al unui cânt nocturn, învăluitor, misterios. Finalul concertului stă sub semnul mişcării debordante, al ritmurilor dansante de expresie folclorică rusească care-i oferă solistului numeroase prilejuri de afirmare a bravurii sale tehnice şi încheie lucrarea într-o atmosferă stenică, plină de viaţă.

Simfonia a VI-a, în si minor, este ultima mare creaţie simfonică a acestui postromantic rus, terminată fiind în luna august a anului 1893. Este structurată în patru părţi ample. Prima parte este un adevărat poem simfonic, ea singură putând fi considerată epopeea unei vieţi, cu luptele sale, cu mărirea şi decăderea ei. Partea a doua este un intermezzo plin de gingăşie şi suavitate, a cărui muzică se structurează pe un eşafodaj ritmic atipic, acela al unui vals în cinci timpi; nobleţea expresiei şi eleganţa dau nota dominantă a expresiei muzicale, dar în substrat se simt şi accentele elegiace ori pasionale, atât de dragi inimii autorului. Partea a treia este un scherzo care preia ritmul susţinut şi caracterul ferm, implacabil a unui marş ce poartă discursul muzical şi expresiv spre o culminaţie maximă apoteotică. După o astfel de muzică, ar fi fost greu de conceput un final tradiţional: triumfal, eventual vesel. Finalitatea grandioasă, romantică a parcursului simfonic a fost înlocuită cu acceptarea resemnată a finalului natural al unei vieţi: moartea. Finalul simfoniei, Adagio lamentoso, este de fapt o muzică funebră, un recviem instrumental din care lipsesc cuvintele ce-ar preciza înţelesul explicit, dar în care este prezentă forţa de expresie a melosului ceaikovskian, care nu doar sugerează ci chiar covârşeşte sufletul auditorului cu înţelesurile grave, profunde, încifrate în emoţiile, în trăirile intense pe care la transmite.

Galerii FOTO
Galerii VIDEO

Filarmonica Botosani - Toate drepturile rezervate!